funcţia universului unde:
a- o cârtiţă care sapă-n lună
b- un fluture care face duş
c- girafă aeriană
şi eu
cea care încerc să te găsesc în cascada niagara
şi tu
care eşti la intersecţia primelor două
însă nu ştiu dacă ai decolat
şi l-ai forţat pe „b” să devină aeroplan.
te-ai îndreptat cu aproximativ şaişpe kilometri pe oră
de punctul „c” ca să priveşti doi zgârie-nori,
ca să împarţi bomboane mentolate copiilor lipiţi de geam.
şi eu
un punct mobil,besmetic şi uitat de planul social
încep să văd filozofii în dop de sticlă
căci eu te caut şi nu te găsesc.
şi nu ştiu sigur dacă niagara curge
sau cât timp îi va lua lui „a” săpatul
sau dacă am înţeles vreodată ce înseamnă “relativ”.
şi tu
care te-nvârţi de ore-n şir
pe partea opusă a globului
şi nu ştiai că-i zice sferoid.
dar tu eşti protejat de „b” sub aripi înmuiate în balsam
şi n-ai să dai pentru nimic în lume
priveliştea de sus de tot
de unde poţi vedea chiar şi soldaţii din irak,
însă pe mine nu.
şi eu
care deja îl ştiu pe „a”,
i-am dat trei rame verzi de ochelari căci i se asortau temperamentului,
şi el mi-a spus de axiome
şi că nu sunt de înţeles.
şi tu ce n-ai să te întorci cu trenul
şi eu ce n-am bilet de avion
şi tu ce te vei face zoolog
şi eu ce nu pricep materii fixe.
funcţia universului este egală cu zero, la fel de nul ca totdeauna.
